« Primele intenții hocheistice în România sunt consemnate la București, în anul 1910, conform volumului Sportul românesc de-a lungul veacului, îngrijit de autorii Emil Ghibu și Ion Todan. Atunci sunt organizate mai multe echipe de școlari, dar ideea nu prinde cheag din pricina lipsei de organizare. Același motiv avea să fie regăsit și în coloanele „Revistei Automobile”, în numărul său din decembrie 1910, unde se susține că „lipsa de organizare a echipelor de școlari a făcut ca un campionat de hochei să nu se dispute”. Totuși, notăm ca element de pionierat această încercare nedusă până la capăt de a implementa hocheiul în România în acest prim deceniu al secolului XX.
La întoarcerea din Statele Unite, emigranţii ardeleni aduc cu ei hocheiul
Mult mai intense sunt evenimentele hocheistice la Brașov, pe lacurile de la Noua. Acolo, vechile familii Dîrste și Noua reprimiseră în sânul lor fiii rătăcitori care, din dorința de a-şi face un rost, plecaseră în perioada 1900-1905 în Canada și Statele Unite ale Americii. O parte dintre aceștia s-au întors acasă și au adus cu ei tainele hocheiului, deprinse peste Ocean. Astfel, în iarna dintre anii 1917 și 1918, pe lacul Noua, cele două familii joacă și popularizează hocheiul. „Primele echipe de hochei pe gheață din Brașov au apărut în zonele unde se practica și patinajul, respectiv în Dîrste-Noua (unde lacurile erau, iarnă de iarnă, amenajate pentru patinaj) și Centru-Schei, unde, la baza sportiva Tenis Club, actualmente Olimpia, pe terenurile de tenis iarna se amenaja un patinoar de mari dimensiuni. Între anii 1917-1922 cele două echipe jucau iarna aproape săptămânal câte un meci prin rotație la Tenis-Club și Noua lac. Astfel, în scurt timp, numărul de jucători a început să crească, iar calitatea jocului să fie din ce în ce mai ridicată. Începând cu iarna 1918-1919 s-a coagulat o bună echipă de hochei pe gheață și la Tenis-Club București, unde mare parte din elitele Capitalei frecventau clubul”, notează și sursa electronică www.thehornets.ro »
Autor: Cristi Frisk
