Astăzi, 25 martie, antrenorul echipei naționale de hochei pe gheață, suedezul Kjell Greg Lindqvist, împlinește frumoasa vârstă de 49 de ani. Federația Română de Hochei pe Gheață a considerat oportun să îi spună antrenorului ”La Mulți Ani”, într-un mod aparte, prin publicarea unui interviu în exclusivitate pe pagina oficială, www.rohockey.ro. Părerile și opiniile lui Lindqvist, despre hocheiul românesc și nu numai, le puteți citi în rândurile de mai jos.
Reporter: – Vă salutăm și La Mulți Ani domnule Lindqvist!
Kjell Greg Lindqvist: – Vă mulțumesc frumos!
R: – Cum vă petreceți ziua de naștere?
KGL: – Așa cum am petrecut mereu în ultimii ani, prin muncă. Sunt la Galați, pentru cele două meciuri din finala campionatului național, unde pot urmări la lucru mai mulți jucători care pot fi selecționați.
R: – Ne apropiem de Campionatul Mondial din Islanda. Ne puteți dezvălui ceva din filosofia de selecție?
KGL: – Ideea mea generală pentru selectarea jucătorilor este una singură. Îmi plac foarte mult, și implicit îi aleg, jucătorii care înțeleg să evolueze în primul rând pentru echipă și nu pentru ei înșiși. Spiritul de echipă contează foarte mult pentru mine. De aceea poate că în avionul de Islanda se vor regăsi jucători care poate nu au abilități mai bune decât alții, dar care au o determinare suplimentară și fac o atmosferă pozitivă în vestiar.
R: – Care ar fi obiectivul pentru Campionatul Mondial?
KGL: – Nu există dubii. Mergem la Reykjavik să câștigăm. Am retrogradat anul trecut, dar acum suntem obligați de bogata tradiție a hocheiului românesc, să revenim în eșalonul superior. Nu spun că va fi o competiție ușoară. Toate echipele s-au întărit și și-au crescut volumul de joc, însă noi trebuie să contracarăm aceste argumente ale lor și să obținem locul întâi.
R: – Cum vi se pare finala campionatului național?
KGL: – În general campionatul intern anul acesta a fost unul surprinzător și spectaculos. Galațiul are o determinare extraordinară. Steaua este tradiție și vrea să demonstreze că poate face performanță, chiar și fără un patinoar la București. Jocul ambelor echipe a crescut și este foarte estetic. Tehnic și tactic, competiția internă a crescut mult.
R: – Corona este o surpriză neplăcută?
KGL: – Mă doare acest subiect. Campioana en-titre s-a prezentat, în toate competițiile, sub așteptări anul acesta. Nu vreau să completez mai mult, decât prin a spune că am primit foarte multe telefoane prin care mi s-a transmis că tot ceea ce am construit eu în trei ani la Brașov, s-a distrus într-un singur sezon…
R: – Veniți dintr-o țară a hocheiului. Succint ce diferență majoră este între Suedia și România, hocheistic vorbind?
KGL: – Într-o singură frază, pot sintetiza răspunsul la această întrebare. Suedia are mai multe patinoare decât sunt jucătorii legitimați în România. Cu asta am spus cred totul…
R: – Din Suedia și Finlanda pleacă an de an jucători tineri, foarte valoroși, în NHL. Noi am avut un aspirant la draft, anul trecut.
KGL: – iarăși este incomparabilă situația. Știu că Peter Balazs, care joacă în Germania, a fost draftat anul trecut de liga profesionistă nord-americană. Se pare că va fi din nou inclus pe liste și, poate, anul acesta va avea mai mult noroc. Din Suedia merg vagoane de jucători peste Ocean, deoarece hocheiul suedez produce pe bandă rulantă. Sunt multe școli, concurența e acerbă, iar hocheiul este sport-rege în Suedia.
R: – Chiar mai popular decât fotbalul?
KGL: – Da, chiar mai popular decât fotbalul. Mulți suedezi consideră că la fotbal nu se întâmplă multe evenimente și de aceea spectacolul este plictisitor. La hochei în schimb, permanent pe gheață se petrece ceva. În plus, condițiile meteorologice din Suedia sunt evident în favoarea hocheiului.
R: – Două echipe suedeze s-au întâlnit în finala primei ediții a Cupei Campionilor Europeni. Credeți în reușita acestui proiect?
KGL: – Am văzut acel meci foarte spectaculos. Lulea s-a impus în finală, pe teren propriu, 4-2 cu Frolunda. E dificil ca proiectul unei Ligi a Campionilor la hochei să prindă imediat, deoarece piața e deja suprasaturată. dar, treptat, sunt convins că lucrurile vor merge bine.
R: – Ar fi o soluție pentru România naturalizarea jucătorilor străini?
KGL: – Categoric nu! Cel puțin din punctul meu de vedere, un român trebuie să joace doar pentru România, iar un suedez doar pentru Suedia. Personal sunt împotriva regulii IIHF care permite migrația jucătorilor de la un pașaport la altul. Totuși, suntem obligați de conjunctură să realizăm și noi astfel de transferuri. Pisarenko poate fi excepția de la regulă, deoarece el a fost efectiv adoptat foarte bine de România. Dar excepția nu trebuie să devină regulă. Ne trebuie investiții masive în juniori și în copii. Ne trebuie răbdare, patinoare, antrenori pasionați. Asta e soluția, în nici un caz naturalizarea străinilor, care poate avea doar efect pe termen scurt.
R: – În acest context, victoria juniorilor de la Novi Sad e un imbold?
KGL: – Desigur. Succesul juniorilor U18 demonstrează că România are potențial pentru hochei. Sper ca în scurt timp să strângem vârfurile de la câteva generații, pentru a crea un nou nucleu al echipei naționale. Sper și ca în campionatul național să văd cât mai mulți tineri în liniile echipelor, în locul celor de 37 de ani sau chiar mai mult. Este o altă posibilitate de creștere, pentru viitor.
R: – Vă mulțumim și încă odată La Mulți Ani!
KGL – Și eu vă mulțumesc!
